Rezumat

Nu i-am mai pictat de cam multișor Ioanei un tricou, așa că am făcut repejor ceva și pentru ea.
Vara asta plănuiserăm să ne plimbăm pe biciclete (până am avut ceva probleme cu una dintre ele) și ea vroia neapărat să își ia un coșuleț din-ăla drăguț care se montează în față. La Decathlon o prostie de coș e 80 de lei, de parcă ar fi făcut din aur. La Hervis e 25, dar nu îți dă sistem de prindere la el, deci e inutil. În The Kitchen nici nu vreau să-mi amintesc cât costau (gen două milioane!!!) niște mizerii de coșulețe din ratan (sau ceva de genul) de-ți era frică să lași bicicleta parcată cu ele montate. Am căutat pe net, în magazine, peste tot și între timp parcă toate lucrurile ne făceau în ciudă. De exemplu era o reclamă la Lee Cooper la metrou la Unirii 2 cu o bicicletă evident cu coș, vorba Ioanei: „până și ăștia au coșuleț!”, ca să nu mai vorbim că într-o zi la știri în urma unui accident era intervievat un martor pe care îl chema Nu-Știu-Cum Coșuleț :))
E clar, trebuia să-i pictez o bicicletă cu coșuleț, era cel mai apropiat lucru la îndemâna mea. Și am făcut din coșuleț să iasă cam toate lucrurile pe care i le-am făcut Ioanei de-a lungul timpului.